Buluc la teatru

Nu-i de mirare ca bucurestenii se inghesuie sa vada spectacole. De vreo doi ani nu prea mai găseşti bilete decat cu rezervare sau cu intervenţii. Anul asta, la Festivalul National de Teatru, la spectacolul lui Tompa Gabor, "Trei surori", a fost "bătaie".

Miercuri seara, în fata Teatrului Bulandra de la Izvor trebuia sa dai din coate ca sa intri.

Aseara, la "Casa Zoikăi" de la Comedie, am văzut nişte actori pe care-i ştiam mari, dar nu geniali: Virginia Mirea şi George Mihăiţă. O adaptare după Bulgakov, cu de toate: costume, muzică, scenografie, regie, joc. Nu ai ce sa reproşezi niciuneia. S-a jucat cu casa închisă. Doamna de la casa de bilete mi-a spus că la "Revizorul" (se joaca tot la Comedie) se vând biletele în 20 de minute de la punerea în vânzare.

E minunat ca oamenii merg la teatru.

Foto: Pascal Pamfil si Iulian Drăghici

Primul tango la Bucuresti

Gotan Project la Bucuresti a fost show-ul demential al sfarsitului de noiembrie. Influentele electro si house amestecate cu tangoul argentian si ritmurile africane, pigmentate cu imagini din "Pianistul", dar mai ales miscate de doi dansatori într-un balans erotic si exotic, au facut ca cei 3.700 de spectatori sa aplaude energic dupa fiecare piesa. De data asta am avut placerea de a vedea concertul din primul rand. Nu e chiar cel mai bun loc din sala dar a meritat sa-i vad pe cei 6 barbati si 6 femei pe scena de la Palatului. Eleganta a fost cuvantul cheie al serii. "Pour nous le tango est une musique tres elegante!", au declarat cei trei de la Gotan la conferinta de dinaintea concertului. Sunet, muzică, culoare. Primele patru piese le-am ascultat de dupa un paravan din panza, pentru ca la a cincea melodie sa cada, dupa dansul celor doi balerini. Melanjul de DJ, house şi tango este reteta succesului pentru Gotan Project. A fost primul concert din turneul mondial ce va cuprinde Paris, Atena, Berlin, Barcelona, Amsterdam, Milano, Roma, Lisabona, Londra.

Noul val de senzualitate

Muzica si miscarile lascive ale celor doua fete de la Nouvelle Vague au facut senzatie aseara. Show-ul a inceput dupa aproximativ 40 de minute, dar a meritat asteptarea? Pe fete le stiam din vara, melodiile, în afara de cele doua noi din final, pe toate. Rochiile erau altele. Dar sa nu fiu rea. Chiar a fost un concert reusit, cu o Sala a Palatului aproape plina (3.500 de spectatori) şi cu o acustica cat de cat acceptabila. Cu toate ca unii "fusionisti"nu stiau ce au venit sa vada, chiar daca nu-şi gasisera locurile inca in sala la mijlocul concertului, au dansat pe ritmuri de twist. Instrumentişti au fost excepţionali, fiecare piesa avand cate un leit-motiv de chitara, tobe, clape sau contrabas. Nadja a fost cea care a dansat cu publicul si care nu s-a sfiit sa coboare in sala. Frantuzoaicele i-au fascinat pe bucuresteni prin voci si atitudine. "Daca aveti scaune nu inseamna ca trebuie sa le folositi!", a strigat Nadja catre publicul care s-a ridicat in aplauze. Am remarcat o noua moda: penele in par, nu pe palarie, ca ar fi prea normal, ci in par. Ei? Ce spuneti? Fusion sau trandy? Ah, cred ca nu sunt eu in pas cu moda. Este noul val.

foto: Alex Barbulescu

Intalniri fericite

N-am mai adaugat de mult ceva in spatiul meu. S-au intamplat atatea... fericiri! Sa spun ca am avut onoarea sa intalnesc un mare actor in viata, ca m-a facut fericita, ca l-am urmarit intr-un spectacol care-ti schimba cu totul perceptia asupra a ceea ce ai crezut ca e teatru, ca am avut placerea sa-i vad la Bucuresti pe unii din cei mai mari artisti de jazz din lume, ca am intalnit o trupa de teatru din Italia surprinzatoare, si, toate astea, s-au intamplat de cand fac parte dintr-un trust adevarat de presa. O nunta deosebita, de septembrie, marca unor tineri frumosi a fost un alt prilej de bucurie. Am de ce sa fiu fericita, cu niste parinti scumpi, cu niste bunici adorabili, cu o sora desteapta si cu un prieten care ma protejeaza si pe care mi-l doream exact asa cum e, spiritual si nervos.
De stresul cotidian nu vorbesc. E ceva cu care traiesc, m-am obisnuit, e inevitabil.

Albastri ochi ai Americii

S-au inchis si cei mai albastri ochi ai Americii.
Paul Newman, unul din actorii mei favoriti, s-a stins, la 83 de ani. Imi ramane 'Cacialmaua', 'Butch Cassidy şi Sundance Kid', Luke, Mana Rece', 'Lunga vara fierbinte', 'Culoarea banilor', 'Pisica pe acoperisul fierbinte'...
Ramane simbolul cinematografiei americane.

Leonard, leacul pentru dragoste

Magnific batranelul. La 74 de ani canta la fel ca la 20, alearga ca la 25 si e spiritual ca la 60. Nu mai e nevoie sa spun ca a cantat superb, ca m-a cucerit din nou cu toate piesele pe care le stiam, dar am descoperit si alte cateva la fel de pline de spirit si poezie. Mi-au dat lacrimile si asta mi s-a mai intamplat la Rolling Stones (erau altfel atunci). Nu obisnuiesc sa plang la concerte, decat la cele care ma emotioneaza, si de data asta m-a tusat profund. Ce pacat ca nu toti cei de pe stadion au inteles de prima data darul facut de acest maestru al sufletului. Unii nici nu stiau la ce venisera, altii vorbeau de chiria pe care o au de platit. Faptul ca nu esti implicat, ca nu esti atent la ce se intampla pe scena, chiar daca nu ti-ai gasit locul, ma deranjeaza la culme. De data asta Cohen i-a luat pe multi prin surprindere, incepandu-si recitalul la 19.15. Multi nu sunt obisnuiti cu punctualitatea. E o lectie pe care ar trebui sa o invete. Alaturi de cei care l-au insotit si acompaniat pe scena (voci si instrumentisti de exceptie) Cohen a fost visul devenit realitate, a fost Raspunsul. Piesa cantata de surorile Web a taiat rasuflarea publicului. El e 'barbatul' si tot el Poetul. Nu ne-a promis ca se va intoarce in Bucuresti, dar ne-a umplut sufletele. Fii binecuvantat, Leonard!

Karl Lagerfeld a împlinit 70 de ani

Numai câteva persoane îl cunosc cu adevărat pe Karl Lagerfeld. Şi numai câţiva ştiu cum arată. Creatorul de modă german încă îşi păstrează ascuns în spatele ochelarilor chipul. Casa Chanel, al cărei designer principal este din 1938, susţine că s-a născut pe 10 septembrie, nedorind să-l facă pe Lagerfeld mai tânăr, dar aşa scrie în cv-ul său. Pentru alţii este clar: Lagerfeld împlineşte 75. Lagerfeld este un misterios. Nu numai pentru că-şi ascunde faţa, dar nu se cunosc multe lucruri despre viaţa sa privată. Ştim doar că are o obsesie pentru pantofi, cumpără multe perechi. Duşmanul său cel mai mare este plictiseala. Aici stă succesul creatorului. Colecţiile sale şi desenele sunt o combinaţie fericită de eleganţă, clasicism şi inovaţie. Astfel, s-a decis să combine rochii de seară cu cizme de motocilist. Acest fiu al unei familii de industriaşi, din Hamburg, a reuşit una din cele mai mari “lovituri” când a devenit director artistic al Casei Chanel în 1983. Lagerfeld a adus un aer proaspăt mărcii obosite, printr-o simbioză perfectă între stilul tradiţional al Chanel şi elementele care au marcat tendinţele. Poate creaţia lui cea mai reuşită este el însuşi. Cămaşa cu gulere înalte, mănuşile, inelele, l-au transformat într-o identitate ambulantă. Lui Karl nu-i plac nici retrospectivele, nici omagiile. “Nimeni nu-ţi dă credit pentru trecut!”, spune creatorul. Este un perfecţionist şi un minuţios, un 'workaholic'. În adolescenţă Lagerfeld a plecat la Paris. Aici câştigă în 1954 primul premiu. A fost director artistic la Balmain, Chloe, şi acum dictează tendinţele modei în lume. A creat propria colecţie sub numele “Lagerfeld Gallery”. Şi-a legat numele de fotografia de modă, a realizat decoraţiuni interioare, a lansat parfumuri şi cărţi de fotografie. Acest om petrece peste 20 de ore la birou şi consideră oribile vacanţele pe plajă. “Sunt atât de vanitos încât să cred că cea mai influentă colecţie a mea abia acum va veni!”

Smarald helleniac

Un loc pentru cultura

Cititi stiri culturale, muzicale, mondene, pe site-ul www.stiri24h.ro

Nabokov: După Lolita, Laura

Ultimul manuscris al scriitorului este publicat la 30de ani de la moartea sa şi fără aprobarea scriitorului. Astfel a decis fiul său.

A fost Lolita, trebuie să contăm acum pe Laura. La moartea sa în 1977, Vladimir Nabokov lăsă în urmă un roman intitulat The Original of Laura : Dying is Fun («L'Original de Laura : mourir est un jeu»). Fiul său Dmitri anunţă acum, în ediţia germană a Vanity Fair, că romanul va fi publicat luna viitoare, fără însă a preciza data exactă, nici editorul. Cu puţin timp înainte de a muri, Nabokov lucra la o nouă lucrare. O făcea în maniera sa, zi de zi, cu fişe. Erau în total 138. Cele care au constituit în 1976, potrivit editorului său new-yorkez, esenţialul din roman. Nabokov nu a avut totuşi timp să-şi termine opera, lăsând în urmă un adevărat puzzle literar.
La moartea sa, soţia Vera, a ascuns manuscrisul într-o bancă elveţiană, şi nu l-a ars aşa cum îi ceruse autorul. După dispariţia Verei, Dmitri a devenit moştenitorul legal şi în dilemă. După o perioadă de suspans fiul scriitorului se hotărăşte să publice scrierea.
Astăzi, Dmitri Nabokov, în vârstă de 74 de ani, un fin cunoscător al operei tatălui său şi traducătorul acestuia, ne oferă puţine elemente despre acest roman inedit. Aflăm numai că personajul principal este un strălucit neurolog, gras, căsătorit cu o femeie vulgară. E destul pentru o intriga.

Penelope Cruz seduce critica americana

'Vicky Cristina Barcelona', ultima pelicula a lui Woody Allen, soseste in Statele Unite. Critica considera filmul unul din cele mai bune ale regizorului si saluta interpretarea bilingva a actritei Penélope Cruz.
Noua comedie romantica a lui Allen, care, fidel stilului sau, exploateaza drama personajelor sale pentru a smulge un suras spectatorului, a fost comparata cu 'Manhattan' (1979) si 'Annie Hall' (1977), pentru care cineastul a obtinut doua Oscaruri.

Pentru criticul de la 'New York Press', Armond White, unul din putinii potrivnici filmului, pelicula nu e la nivelul asteptarilor sale. „Personajele lui Allen arata teama, insa nu complexitate", a spus White.
Mult mai concrete sunt aprecierile la adresa interpretilor, in special cu privire la perechea spaniola Javier Bardem - Penélope Cruz, care, pentru unii, merita o statuie pentru rolul de femeie pasionala.
"Sa o vezi pe Cruz 'penduland' intre spaniola si engleza este o lectie in arta interpretarii. A fost candidata la Oscar pentru “Volver” (2006) si ar fi trebuit sa aiba la picioare un baietel de aur de data aceasta", a comentat Peter Travers de la revista 'Rolling Stone'. Tot el a mai semnalat faptul ca interpretarea in spaniola a unor roluri, dirijate de Allen, de catre Cruz si Bardem, despre care spune ca este “incantarea perdonificata”, "este atat de comic, incat nu necesita subtitrare".
"Penélope Cruz merita o nominalizare pentru interpretarea feroce, nebuna si sexy din Vicky Cristina Barcelona", spune criticul Roeper. "Cruz este asa de simpatica incat Allen ar trebui sa faca urmatorul film cu ea in spaniola", declara Edelstein.
Productia este povestea unei calatorii, cu doua fete (Vicky si Cristina) care merg sa-si petreaca vara la Barcelona, acolo unde il vor cunoaste pe Juan Antonio (Bardem), pictor, de care se indragostesc pe rand si pentru care se iau la intrecere cu fosta lui prietena, María Elena (Penélope Cruz). O poveste ce are parte de unele stereotipii, ce sunt insa depasite de dramele personajelor.
Scarlett Johansson, transformata in noua muza a lui Woody Allen, se lasa condusa de cineast pentru a treia oara, dupa 'Match Point' (2005) si 'Scoop' (2006). Actrita de 23 ani (Cristina in film) mentine o relatie speciala cu regizorul, care, la randul sau, a recunoscut ca Johansson l-a inspirit in inventarea personajelor.

Brad Pitt va fi un bastard fara glorie

Actorul a confirmat faptul ca va juca in noua pelicula a lui Quentin Tarantino, 'Inglorious Bastards'.

Potrivit Variety, Pitt va incepe filmarile pe 13 octombrie. Filmul va avea premiera la Festivalul de la Cannes. Din distributie mai fac parte comicul Simon Pegg, regizorul Eli Roth, iar Nastasia Kinski negocieaza inca pentru aparitia in aceasta pelicula.

Filmul, produs de Weinstein Co. si Universal Pictures, va avea doua parti si va fi un remake dupa italianul “Quel maledetto treno blindato”. Actiunea, situata in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, are ca subiect fuga unui grup de soldati americani in Elvetia, urmariti de un proces al criminalilor de razboi.

Să pictezi lumina, în Florenţa

La Palazzo Strozzi tehnicile ascunse ale lui Monet, Renoir şi Van Gogh pot fi admirate până pe 28 septembrie. Cine are drum, sa nu treaca fara să se opreasca.

In fata oricarui tablou de Renoir n-am avut niciodată cuvinte, pur si simplu… iti taie respiratia. Cum a facut? Nu vreau sa stiu, doar simt, ma bucur, e o minune…

Un tablou al lui Van Gogh ascundea un altul

O echipa de oameni de stiinta din Olanda si Belgia a descoperit cu o exactitate fara precedent intr-o pictura a lui Van Gogh „Petic de iarbă” (1887), un alt tablou. Totul printr-o tehnică ce implică raze X. S-a descoperit un portret de femeie.

Metodele care folosesc rezele X, precum radiografiile conventionale, erau limitate pana acum.

In acest caz metoda a fost aplicată unui tablou ce apartine, acum, Muzeului Kröller-Müller (Olanda).

Van Gogh obişnuia să refolosească pânzele.

foto: El Mundo

Nu mai accept scuze!

De ce România e mereu confundată cu Ungaria? Suntem pe hartă dintotdeauna, suntem chiar şi în UE. Acum, mai mult ca niciodată suntem vizitaţi de mai toate starurile lumii…

De câţiva ani buni, de când suntem pe harta concertistică a multor artişti, România apare pentru ei cu capitala la Budapesta. Sâmbătă seară, un alt cântăreţ important (Lenny Kravitz) ne-a rugat: “Am nevoie de Ungaria pentru o revoluţie a iubirii!” S-a dus vraja. În acel moment îţi este insultată inteligenţa, patriotismul te îndeamnă la gânduri negre faţă de vecinii mult mai cunoscuţi, începe să-ţi pară rău că ai venit. Şi atunci începi să strigi la cel de pe scenă (aşa cum au făcut-o fanii de altfel). “Eşti în România, măi cântăreţule! Tu, care eşti cântăreţ!” Şi cât de mult mi-a plăcut cum a cântat! Păcat!
“Oh, îmi pare rău, aveţi dreptate! Hello, Romania! Ştiu unde sunt!” Păi dacă ştii… fă ceva în privinţa asta! Vii cu o zi înainte de concert, te instalezi la Intercontinental, ceri mâncare tradiţională românească, dar pe scenă spui “Bună seara, Ungaria!”
Marea diferenţă între artişti aici se vede: Mick Jagger, anul trecut, a învăţat să vorbească româneşte, şi încă foarte bine, alţii uită unde vin să cânte. Chiar dacă ţi-ai ales o meserie solicitantă, şi, chipurile, nu ştii pe unde te afli, fă-o cu profesionalism. Dacă tot te-ai apucat, fii ARTIST până la capăt. O altă dezamăgire am avut-o la...

continuarea in Cronica de azi

Espagna es la campeona

In sfarsit, de azi, am iar net. Pot sa strig 'Viva Espagna!' Au jucat magnific. Daca imi garanteaza cineva ca toate meciurile (cu nationale, bineinteles) vor fi asa, ma uit la fotbal mereu. Daca spaniolii s-ar naste in fiecare natiune, am avea numai spectacole de clasa pe stadioane.

Am stat 'cu inima cat un purice' pana la sfarsit si am tinut cu ibericii. Ce bine ar fi daca comentatorii ar fi muti! Ar fi fost completa bucuria.

Nu va puteti imagina ce a putut sa debiteze un comentator din asta (sportiv?), de-a lungul acestui Euro 2008: 'Galeria romanilor striga: Hai Romania!' Adaaaaaanc! Mi-a placut.

In fine, Spania a meritat cupa, nemtii au jucat oribil, si daca mai auzeam inca o data: 'Aragones, cel mai in varsta antrenor de la Euro!' inchideam... si multe alte asemenea.

Au fost mareti. Noi nu vom fi niciodata asa si niciun chiv sau mut nu vor alerga vreodata ca Fernando sa dea gol.

foto: El Pais

Sydney Pollack - departe de lume

Sydney Pollack a filmat între anii ‘70 – ‘80 mai multe pelicule cu Robert Redford: “Aventurile lui Jeremiah Johnson” (1972), “The way we were” (1973) şi “Departe de Africa” (1985). Am început cu aceste filme, pentru că unul din cele mai estetice filme, mai fermecătoare, cu o poveste emoţionantă este “Departe de Africa” (unul din filmele mele preferate). Şi, din păcate, tatăl lui, Sydney Pollack, a plecat mult mai departe de noi, sărăcind în special cinematografia americană, şi aşa lipsită de regizori de talia lui. Mai sunt câţiva.
Cu “Tootsie”, film de Oscar, rol magistral făcut de Dustin Hoffman, a fost nominalizat la două statuete, pentru regie şi pentru cel mai bun film. Ce-i drept, le merita din plin. Dar a luat alte două Oscaruri, în 1985, pentru “Out of Africa”.
Pollack a fost un clasic al cinematografiei, mai ales prin filme ca “The way we were”, cu Barbara Streisand şi Robert Redford. A mai regizat şi seriale. A primit şi un Glob de Aur în 1966 pentru “The Game”.
Departe de lumea noastră va regiza ultimul film, “În altă viaţă”, iar nouă ne rămâne legenda şi imaginile nemuritoare.

Balcicul in mai

Am fost cu adevarat fericita in ultimele doua zile, si asta pentru ca am fost invitata la Balcic. Muzeul Cotroceni a organizat un colocviu de Istoria Artei... si actiunea s-a incheiat cu vizita la castelul Reginei Maria de pe malul Marii Negre. Dupa ce (in prima zi) am colindat cateva ore prin Nesebar, orasul muzeu, cum este denumit in albumele pentru turisti, sambata am petrecut-o la Castel. Feerie! Sa admiri marea de la inaltime, sa stai pe tronul Reginei, sa bei din vinul "Ducessa"..., nu povestesc cum a fost, trebuie sa mergi acolo. Daca ajungi in Vama Veche e pacat sa nu mai faci inca 50 de km ca sa vezi ceva cu adevarat extraordinar, intr-un oras mult mai ieftin, chiar mai ieftin decat Vama. Un oras atat de calm, cu casele in trepte, intr-o liniste tulburata doar de valuri. Merita si pleci mai bogat, nu doar mai plin de bere.

'For those about to rock'...AC/DC se intorc

E adevarat. Si daca o spune site-ul lor, trebuie sa credem.
Si mai scrie pe pagina web ca trupa a terminat de inregistrat un disc, ce va fi in magazine la sfarsitul anului.

www.acdc.com

B’ESTFEST creste de la an la an

Daca in 2007 Festivalul se desfasura pe o suprafata de 30.000 de metri patrati, anul acesta vom topai pe cei 40.000 de metri patrati alocati, noi, cei care vom fi prezenti in 4 zile de cantari. Sunt asteptati intre 75.000 si 85.000 priceputi in ale muzichiei.

Alanis Morissette, Cypress Hill, UNKLE, Kaiser Chiefs, Manic Street Preachers, Stereophonics, Nelly Furtado, Manu Chao, Roisin Murphy (Moloko), Sunrise Avenue, Judas Priest, Primal Fear sunt numele pe care le veti vedea la Bucuresti, daca v-ati procurat bilete, ca sunt pe duca.

20 zile de amenajare si dezafectare, 800 de camere de hotel, 50 de limuzine, 10 microbuze, 750 de persoane in echipa tehnica, iar pentru cele 48 de ore de muzica vor „lucra” 250 de muzicieni si 350 de persoane din staff-ul artistilor.

Bugetul editiei din acest an se ridica la aproximativ 3.000.000 de euro (cu 30% mai mare fata de cel de anul trecut), doua treimi fiind alocate cheltuielilor legate de artisti.

Inca 10 noi confirmari: E.M.I.L., Veritasaga, The MOOoD, Dekadens si Aron (Romania), Shangri La (Bulgaria) si Santogold (SUA), Neo (Ungaria), respectiv Thunderstorm (Romania) si Wisdom (Ungaria) la AFTERSHOCK. De asemenea, zona de Silent Disco va exista si in cadrul acestei editii, avandu-i la pupitru pe cativa dintre cei mai buni DJ ai Olandei: Mark Norman, Cor Fijneman si Lemon8.

Biletele au fost puse deja in vanzare, putand fi achizitionate din reteaua magazinelor Diverta si online, de pe myticket.ro. Biletele de o zi (4, 5 sau 6 iulie) costa 90 lei in pre-sale si 110 lei la intrare, iar biletele pentru AFTERSHOCK (11 iulie) costa 75 lei in pre-sale si 90 lei la intrare. Abonamentele de trei zile (4, 5 si 6 iulie) sunt in numar limitat si costa 240 de lei, fiind disponibile doar in pre-sale. De asemenea, si biletele VIP sunt in numar limitat, fiind valabile numai pentru o singura zi de festival - 350 lei pentru 4, 5 sau 6 iulie, respectiv 185 lei, 135 lei sau 115 lei pentru AFTERSHOCK (11 iulie).