Traim in Romanica...

Dupa o saptamana, nu foarte agitata mi-am zis sa ies (unde e mai comod pentru orice 'figurant' - in Mall). Nu de alta, dar imi plac discutiile cu prietena mea (cronicara ca si mine) Roxana. Fireste ca intr-un loc unde 'mintile luminate' se aduna sa dezbata minciunile lui Base', care e viitorul Noricai, oare Videanu se gandeste la urmatoarea zapada, reporterii sunt asa de informati precum par, si asa mai departe, cum 'romanul e avid de informatie', mi-am zis ca n-ar fi rau sa ne dam si noi ca avem bani precum Casuneanu si Umbrareanu si sa iesim la o... bere. Ne-a luat cam juma' de ora sa gasim masa. Dar fetele pline de inteligenta care ne priveau cu mila, mi-au dat siguranta... si... increderea ca niste dame ca noi vor gasi un locsor sa poata privi aceasta lume in plin avant (nu stiu catre ce insa, nici ei nu cred ca stiu). Oricum, am fost norocoase. Gasim o masa retrasa. Servire execrabila. Dar la ce sa ne asteptam. Nu putem cere si servire impecabila dupa ce am gasit masa. Ar trebui sa ajunga. Discutiile noastre, inclin sa cred fara falsa modestie, ca sunt mereu constructive, si mai ales ne dau incredere. E de bine.
Tocmai cand dezbateam mai aprig problemele din media romaneasca, oprindu-ne la favoritul nostru Mircea Badea, ridic privirea peste umarul Roxanei si vad, pe cine credeti? Ati ghicit. Era el. Singur. Manca. Oau! Un om normal manca la o masa. Am avut un impuls de a ne ridica sa-l salutam si sa-l si 'umflam': 'De ce nu citesti, ma musiu, din Cronica la emisiunea ta?' Dar, educatia ne-a impiedicat si ne-am gandit ca poate omul nu e de stanga sau poate nu agreeaza stilul nostru. Si nu se dereanjeaza un om de la masa. Asa ca aceasta a fost sansa, poate nu ultima, de a-l 'umfla' (nu e un cuvant urat, e citire de la Nenea Iancu) pe Badea. 'Traim in Romanica si.... '