Să pictezi lumina, în Florenţa

La Palazzo Strozzi tehnicile ascunse ale lui Monet, Renoir şi Van Gogh pot fi admirate până pe 28 septembrie. Cine are drum, sa nu treaca fara să se opreasca.

In fata oricarui tablou de Renoir n-am avut niciodată cuvinte, pur si simplu… iti taie respiratia. Cum a facut? Nu vreau sa stiu, doar simt, ma bucur, e o minune…

Un tablou al lui Van Gogh ascundea un altul

O echipa de oameni de stiinta din Olanda si Belgia a descoperit cu o exactitate fara precedent intr-o pictura a lui Van Gogh „Petic de iarbă” (1887), un alt tablou. Totul printr-o tehnică ce implică raze X. S-a descoperit un portret de femeie.

Metodele care folosesc rezele X, precum radiografiile conventionale, erau limitate pana acum.

In acest caz metoda a fost aplicată unui tablou ce apartine, acum, Muzeului Kröller-Müller (Olanda).

Van Gogh obişnuia să refolosească pânzele.

foto: El Mundo

Nu mai accept scuze!

De ce România e mereu confundată cu Ungaria? Suntem pe hartă dintotdeauna, suntem chiar şi în UE. Acum, mai mult ca niciodată suntem vizitaţi de mai toate starurile lumii…

De câţiva ani buni, de când suntem pe harta concertistică a multor artişti, România apare pentru ei cu capitala la Budapesta. Sâmbătă seară, un alt cântăreţ important (Lenny Kravitz) ne-a rugat: “Am nevoie de Ungaria pentru o revoluţie a iubirii!” S-a dus vraja. În acel moment îţi este insultată inteligenţa, patriotismul te îndeamnă la gânduri negre faţă de vecinii mult mai cunoscuţi, începe să-ţi pară rău că ai venit. Şi atunci începi să strigi la cel de pe scenă (aşa cum au făcut-o fanii de altfel). “Eşti în România, măi cântăreţule! Tu, care eşti cântăreţ!” Şi cât de mult mi-a plăcut cum a cântat! Păcat!
“Oh, îmi pare rău, aveţi dreptate! Hello, Romania! Ştiu unde sunt!” Păi dacă ştii… fă ceva în privinţa asta! Vii cu o zi înainte de concert, te instalezi la Intercontinental, ceri mâncare tradiţională românească, dar pe scenă spui “Bună seara, Ungaria!”
Marea diferenţă între artişti aici se vede: Mick Jagger, anul trecut, a învăţat să vorbească româneşte, şi încă foarte bine, alţii uită unde vin să cânte. Chiar dacă ţi-ai ales o meserie solicitantă, şi, chipurile, nu ştii pe unde te afli, fă-o cu profesionalism. Dacă tot te-ai apucat, fii ARTIST până la capăt. O altă dezamăgire am avut-o la...

continuarea in Cronica de azi

Espagna es la campeona

In sfarsit, de azi, am iar net. Pot sa strig 'Viva Espagna!' Au jucat magnific. Daca imi garanteaza cineva ca toate meciurile (cu nationale, bineinteles) vor fi asa, ma uit la fotbal mereu. Daca spaniolii s-ar naste in fiecare natiune, am avea numai spectacole de clasa pe stadioane.

Am stat 'cu inima cat un purice' pana la sfarsit si am tinut cu ibericii. Ce bine ar fi daca comentatorii ar fi muti! Ar fi fost completa bucuria.

Nu va puteti imagina ce a putut sa debiteze un comentator din asta (sportiv?), de-a lungul acestui Euro 2008: 'Galeria romanilor striga: Hai Romania!' Adaaaaaanc! Mi-a placut.

In fine, Spania a meritat cupa, nemtii au jucat oribil, si daca mai auzeam inca o data: 'Aragones, cel mai in varsta antrenor de la Euro!' inchideam... si multe alte asemenea.

Au fost mareti. Noi nu vom fi niciodata asa si niciun chiv sau mut nu vor alerga vreodata ca Fernando sa dea gol.

foto: El Pais

Sydney Pollack - departe de lume

Sydney Pollack a filmat între anii ‘70 – ‘80 mai multe pelicule cu Robert Redford: “Aventurile lui Jeremiah Johnson” (1972), “The way we were” (1973) şi “Departe de Africa” (1985). Am început cu aceste filme, pentru că unul din cele mai estetice filme, mai fermecătoare, cu o poveste emoţionantă este “Departe de Africa” (unul din filmele mele preferate). Şi, din păcate, tatăl lui, Sydney Pollack, a plecat mult mai departe de noi, sărăcind în special cinematografia americană, şi aşa lipsită de regizori de talia lui. Mai sunt câţiva.
Cu “Tootsie”, film de Oscar, rol magistral făcut de Dustin Hoffman, a fost nominalizat la două statuete, pentru regie şi pentru cel mai bun film. Ce-i drept, le merita din plin. Dar a luat alte două Oscaruri, în 1985, pentru “Out of Africa”.
Pollack a fost un clasic al cinematografiei, mai ales prin filme ca “The way we were”, cu Barbara Streisand şi Robert Redford. A mai regizat şi seriale. A primit şi un Glob de Aur în 1966 pentru “The Game”.
Departe de lumea noastră va regiza ultimul film, “În altă viaţă”, iar nouă ne rămâne legenda şi imaginile nemuritoare.

Balcicul in mai

Am fost cu adevarat fericita in ultimele doua zile, si asta pentru ca am fost invitata la Balcic. Muzeul Cotroceni a organizat un colocviu de Istoria Artei... si actiunea s-a incheiat cu vizita la castelul Reginei Maria de pe malul Marii Negre. Dupa ce (in prima zi) am colindat cateva ore prin Nesebar, orasul muzeu, cum este denumit in albumele pentru turisti, sambata am petrecut-o la Castel. Feerie! Sa admiri marea de la inaltime, sa stai pe tronul Reginei, sa bei din vinul "Ducessa"..., nu povestesc cum a fost, trebuie sa mergi acolo. Daca ajungi in Vama Veche e pacat sa nu mai faci inca 50 de km ca sa vezi ceva cu adevarat extraordinar, intr-un oras mult mai ieftin, chiar mai ieftin decat Vama. Un oras atat de calm, cu casele in trepte, intr-o liniste tulburata doar de valuri. Merita si pleci mai bogat, nu doar mai plin de bere.

'For those about to rock'...AC/DC se intorc

E adevarat. Si daca o spune site-ul lor, trebuie sa credem.
Si mai scrie pe pagina web ca trupa a terminat de inregistrat un disc, ce va fi in magazine la sfarsitul anului.

www.acdc.com