Fabricat în Cuba

Fascinaţie, ritm, frumuseţe, renume, rafinament, calitate, originalitate, Havana, şi cred că am spus totul. „The Havana Lounge”, noul proiect al elitelor muzicii cubaneze, a fost prezentat la Bucureşti, duminică, într-o Sală a Palatului arhiplină. Spectacolul a început la 20.30 şi s-a încheiat la 22.40, în uralele celor 4.000 de spectatori.
Pe ecranul mare, în timpul spectacolului, au fost prezentate imagini din Cuba, oameni, locuri, „El Che”, Fidel, copiii care învaţă să danseze, mizeria străzilor, şi muzică, multă muzică. O ţară care „a stat pe loc”, o ţară care a rămas undeva prin anii 60. Cineva spunea că trebuie să vezi Cuba acum, când e atât de săracă, când e virgină, când încă americanii nu au dat buzna. Tot ce poartă marcă cubaneză este autentic, fără nimic artificial. „Această revoluţie e eternă” se vede scris pe un panou, în trecerea aparatului de filmat. Imaginea Revoluţionarului, a frumosului cubanez-erou a însoţit toate piesele legendarilor muzicieni. Această „revoluţie” e şi muzicală. Când Ry Cooder arată lumii, în 1997, muzica de la Buena Vista Social Club, transformată într-un album cu acelaşi nume- album de Grammy - totul devine un fenomen internaţional. În 1999 apare şi filmul lui Wim Wenders, un documentar-biografic, în care majoritatea rolurilor sunt jucate chiar de membrii trupei. Ry caută în Havana clubul renumit. Toata lumea ştia de el, nimeni nu reuşea să îi spună locul exact, se pare că era puţin ambulant şi îşi schimbă des casele. Muzicienii povestesc despre moda Buena Vista de acum jumătate de secol cu aceeaşi plăcere, mai întai timidă, apoi de neoprit, cu care povestesc bunicii despre cum era pe vremea lor.
Nu se ştie cu exactitate de unde provine son-ul. Istorii aşează rădăcinile în partea de est a insulei, în zona muntoasă Sierra Maestra, la sfârşitul secolului XIX. Primele aşezări în acestă parte a Cubei au fost întemeiate de hispanici provenind din Andaluzia şi Insulele Canare, iar ceva mai târziu, departe de oraşe, s-au stabilit africani din triburile Bantu şi Dahome. Cele două comunităţi au interacţionat, iar schimbul de elemente culturale a născut noul gen muzical „son”.

„Los superabuelos”

Teresa Maria Caturla, Maria Viktoria Rodriguez, Julio Alberto Fernandez sunt vocile din „Havana Lounge”, alături fiind Yanco Pizaco, Daniel Ramos Alayos, Julienne Oviedo Sanchez, Tomas Ramos, Rodolfo „Peruchin” Argudin Justiz, Bruno Rogelio Collazo, Adalberto „Candelita” Martinez şi Ivan Pastrana Palacios.
Înainte de Revoluţia din 1959, Buena Vista era un club exclusivist din Havana. Astăzi el nu mai există, dar muzica a fost transmisă din generaţie în generaţie tradiţia „son”-ului prin virtuozitatea „superbunicilor” („los superabuelos”).
Show-ul de la Bucureşti a fost unul incendiar, pasiunea pentru muzică fiind trezită, mai ales, de cele două doamne: Teresa Garcia Caturla şi Maria Viktoria Rodriguez. Cele două dive au ridicat sala în picioare la fiecare apariţie. Cubanezii sunt calzi, ştiu să comunice (şi când e muzica la mijloc nimic nu-i inhibă), s-au simţit bine alaturi de români, şi au mulţumit cum au ştiut mai bine, prin son, mambo, cha cha, salsa, rumba, guajira, danzon, abakua, bolero. Doamna muzicii cubaneze, Teresa Garcia Caturla, la cei 68 de ani a dansat, cu aceeaşi vitalitate, alături de patru tinere românce, dansatoare ce au întâmpinat publicul la intrarea în sală cu momente de salsa. „Ce surpriză!”, „Neaşteptat!” am auzit pe câţiva încântaţi de ceea ce au oferit organizatorii, Emag!c entertainment. Şi de această dată Emag!c a ţinut cont de toate detaliile, organizare ireproşabilă.
Fiecare muzician a avut momentul lui, toţi creează poveşti de neuitat în aceste solo-uri. Publicul a vibrat în ritm, a dansat. Nu te aştepţi să fie altfel la concertele Buena Vista. Şi le-am văzut pe toate in Bucuresti. De fiecare dată va fi la fel. De ce? Pentru că bucuria de a trăi şi pasiunea pentru frumos sunt un stil de viaţă pentru cei care vin din ţara lui Che Guevara. Pot sa spun: „Viva la revolucion cubana!”

Foto: Gabriel Olteanu