Premiera de la Bulandra “Ce pacat ca-i curva”, piesa a lui John Ford, considerat de multi istorici literari drept ultimul mare autor dramatic al Renasterii engleze, nu impresioneaza decat prin costume superbe si decoruri ingenioase, textul fiind sub nivelul unuia de calitate. Poate pentru vremurile marelui Will un scandal ca cel provocat de incest surprindea publicul.
In zilele noastre, o tema de genul asta, si la un teatru de calibru ca Bulandra, nu-si avea locul. “Ford a atacat un subiect tabu: incestul. Numai ca i-a iesit nu o piesa scandaloasa, ci una de o imensa poezie“, a spus Darie.
Acest “Ce pacat ca-i curva” nu arata o imensa poezie, ci mai degraba te ingretoseaza, te face sa iesi din sala la auzul unor replici ca “Sunt vaduva, tu esti singur, hai sa fim impreuna!” Mai ales redate declamativ, pline de emfaza. Actorii, majoritatea tineri, nu reusesc sa transmita acea emotie pe care ar trebui sa o dea un text “plin de iubire”.
Iubirea care nu tine de morala
Probabil ca Elodia perioadei elisabetane a fost acest “Ce pacat ca-i curva”. Un subiect de genul acesta ar fi tinut prima pagina a tabloidelor (daca ar fi existat). Paralela cu Oedip nu poate fi ocolita. Ca si Oedip, Annabella si Giovanni nu pot schimba destinul, nu pot fugi de dragoste. Nu ei sunt raii acestei povesti, ci chiar aparatorii moralei, oamenii bisericii, care condamna lipsa moralei. Discursurile Bisericii sunt pline de condamnare, iubirea nu mai conteaza, nu face parte din predicile lor. Nuntiul Papal este interpretat aici de Marius Chivu, aparitie ce starneste rasul, rochia scurta de prelat al Bisericii ii confera o aura de neserios. Nu te poti increde in el. Tinerii incestuosi sunt interpretati de Vlad Logigan si Emilia Bebu (studenta). Claudiu Stanescu este sinistrul Vasquez, Ion Cocieru – simpaticul doctor, Cornel Scripcaru – fratele Bonaventura (cel care intelege pana la urma iubirea dintre cei doi si care-i ajuta). Marius Capota este don-juan-ul spectacolului, neveridic in acest rol. Oana Stefanescu, actrita la Odeon, este doica si aparatoarea iubitilor, dar si amanta tatalui acestora.
Spectacolul este foarte lung (aproape patru ore), iar la pauza multi dintre invitatii la premiera au parasit sala. Nu din cauza lungimii piesei, ci a textului, care abordeaza o tema nu tocmai incitanta. Daca subiectul este unul tabu, nu inseamna ca trebuie sa placa. Incita prin titlu. Curiozitatea face ca publicul sa vina la teatru. O scena de amor ca cea dintre protagonisti nu mai este o noutate pentru teatrul romanesc, montarea ei ar fi putut iesi din tipare. Insa nu o face. Se vrea un dans al iubirii, dar nu este decat gimnastica. Din stal s-au auzit chicoteli pe parcursul intregului spectacol.
Recomandarea piesei o face prezenta pe afis a regizorului Alexandru Darie, precum si a scenografului Octavian Neculai. Ce pacat insa de costume si decor, ce pacat de bani…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu