Buluc la teatru

Nu-i de mirare ca bucurestenii se inghesuie sa vada spectacole. De vreo doi ani nu prea mai găseşti bilete decat cu rezervare sau cu intervenţii. Anul asta, la Festivalul National de Teatru, la spectacolul lui Tompa Gabor, "Trei surori", a fost "bătaie".

Miercuri seara, în fata Teatrului Bulandra de la Izvor trebuia sa dai din coate ca sa intri.

Aseara, la "Casa Zoikăi" de la Comedie, am văzut nişte actori pe care-i ştiam mari, dar nu geniali: Virginia Mirea şi George Mihăiţă. O adaptare după Bulgakov, cu de toate: costume, muzică, scenografie, regie, joc. Nu ai ce sa reproşezi niciuneia. S-a jucat cu casa închisă. Doamna de la casa de bilete mi-a spus că la "Revizorul" (se joaca tot la Comedie) se vând biletele în 20 de minute de la punerea în vânzare.

E minunat ca oamenii merg la teatru.

Foto: Pascal Pamfil si Iulian Drăghici

Primul tango la Bucuresti

Gotan Project la Bucuresti a fost show-ul demential al sfarsitului de noiembrie. Influentele electro si house amestecate cu tangoul argentian si ritmurile africane, pigmentate cu imagini din "Pianistul", dar mai ales miscate de doi dansatori într-un balans erotic si exotic, au facut ca cei 3.700 de spectatori sa aplaude energic dupa fiecare piesa. De data asta am avut placerea de a vedea concertul din primul rand. Nu e chiar cel mai bun loc din sala dar a meritat sa-i vad pe cei 6 barbati si 6 femei pe scena de la Palatului. Eleganta a fost cuvantul cheie al serii. "Pour nous le tango est une musique tres elegante!", au declarat cei trei de la Gotan la conferinta de dinaintea concertului. Sunet, muzică, culoare. Primele patru piese le-am ascultat de dupa un paravan din panza, pentru ca la a cincea melodie sa cada, dupa dansul celor doi balerini. Melanjul de DJ, house şi tango este reteta succesului pentru Gotan Project. A fost primul concert din turneul mondial ce va cuprinde Paris, Atena, Berlin, Barcelona, Amsterdam, Milano, Roma, Lisabona, Londra.

Noul val de senzualitate

Muzica si miscarile lascive ale celor doua fete de la Nouvelle Vague au facut senzatie aseara. Show-ul a inceput dupa aproximativ 40 de minute, dar a meritat asteptarea? Pe fete le stiam din vara, melodiile, în afara de cele doua noi din final, pe toate. Rochiile erau altele. Dar sa nu fiu rea. Chiar a fost un concert reusit, cu o Sala a Palatului aproape plina (3.500 de spectatori) şi cu o acustica cat de cat acceptabila. Cu toate ca unii "fusionisti"nu stiau ce au venit sa vada, chiar daca nu-şi gasisera locurile inca in sala la mijlocul concertului, au dansat pe ritmuri de twist. Instrumentişti au fost excepţionali, fiecare piesa avand cate un leit-motiv de chitara, tobe, clape sau contrabas. Nadja a fost cea care a dansat cu publicul si care nu s-a sfiit sa coboare in sala. Frantuzoaicele i-au fascinat pe bucuresteni prin voci si atitudine. "Daca aveti scaune nu inseamna ca trebuie sa le folositi!", a strigat Nadja catre publicul care s-a ridicat in aplauze. Am remarcat o noua moda: penele in par, nu pe palarie, ca ar fi prea normal, ci in par. Ei? Ce spuneti? Fusion sau trandy? Ah, cred ca nu sunt eu in pas cu moda. Este noul val.

foto: Alex Barbulescu

Intalniri fericite

N-am mai adaugat de mult ceva in spatiul meu. S-au intamplat atatea... fericiri! Sa spun ca am avut onoarea sa intalnesc un mare actor in viata, ca m-a facut fericita, ca l-am urmarit intr-un spectacol care-ti schimba cu totul perceptia asupra a ceea ce ai crezut ca e teatru, ca am avut placerea sa-i vad la Bucuresti pe unii din cei mai mari artisti de jazz din lume, ca am intalnit o trupa de teatru din Italia surprinzatoare, si, toate astea, s-au intamplat de cand fac parte dintr-un trust adevarat de presa. O nunta deosebita, de septembrie, marca unor tineri frumosi a fost un alt prilej de bucurie. Am de ce sa fiu fericita, cu niste parinti scumpi, cu niste bunici adorabili, cu o sora desteapta si cu un prieten care ma protejeaza si pe care mi-l doream exact asa cum e, spiritual si nervos.
De stresul cotidian nu vorbesc. E ceva cu care traiesc, m-am obisnuit, e inevitabil.

Albastri ochi ai Americii

S-au inchis si cei mai albastri ochi ai Americii.
Paul Newman, unul din actorii mei favoriti, s-a stins, la 83 de ani. Imi ramane 'Cacialmaua', 'Butch Cassidy şi Sundance Kid', Luke, Mana Rece', 'Lunga vara fierbinte', 'Culoarea banilor', 'Pisica pe acoperisul fierbinte'...
Ramane simbolul cinematografiei americane.

Leonard, leacul pentru dragoste

Magnific batranelul. La 74 de ani canta la fel ca la 20, alearga ca la 25 si e spiritual ca la 60. Nu mai e nevoie sa spun ca a cantat superb, ca m-a cucerit din nou cu toate piesele pe care le stiam, dar am descoperit si alte cateva la fel de pline de spirit si poezie. Mi-au dat lacrimile si asta mi s-a mai intamplat la Rolling Stones (erau altfel atunci). Nu obisnuiesc sa plang la concerte, decat la cele care ma emotioneaza, si de data asta m-a tusat profund. Ce pacat ca nu toti cei de pe stadion au inteles de prima data darul facut de acest maestru al sufletului. Unii nici nu stiau la ce venisera, altii vorbeau de chiria pe care o au de platit. Faptul ca nu esti implicat, ca nu esti atent la ce se intampla pe scena, chiar daca nu ti-ai gasit locul, ma deranjeaza la culme. De data asta Cohen i-a luat pe multi prin surprindere, incepandu-si recitalul la 19.15. Multi nu sunt obisnuiti cu punctualitatea. E o lectie pe care ar trebui sa o invete. Alaturi de cei care l-au insotit si acompaniat pe scena (voci si instrumentisti de exceptie) Cohen a fost visul devenit realitate, a fost Raspunsul. Piesa cantata de surorile Web a taiat rasuflarea publicului. El e 'barbatul' si tot el Poetul. Nu ne-a promis ca se va intoarce in Bucuresti, dar ne-a umplut sufletele. Fii binecuvantat, Leonard!

Karl Lagerfeld a împlinit 70 de ani

Numai câteva persoane îl cunosc cu adevărat pe Karl Lagerfeld. Şi numai câţiva ştiu cum arată. Creatorul de modă german încă îşi păstrează ascuns în spatele ochelarilor chipul. Casa Chanel, al cărei designer principal este din 1938, susţine că s-a născut pe 10 septembrie, nedorind să-l facă pe Lagerfeld mai tânăr, dar aşa scrie în cv-ul său. Pentru alţii este clar: Lagerfeld împlineşte 75. Lagerfeld este un misterios. Nu numai pentru că-şi ascunde faţa, dar nu se cunosc multe lucruri despre viaţa sa privată. Ştim doar că are o obsesie pentru pantofi, cumpără multe perechi. Duşmanul său cel mai mare este plictiseala. Aici stă succesul creatorului. Colecţiile sale şi desenele sunt o combinaţie fericită de eleganţă, clasicism şi inovaţie. Astfel, s-a decis să combine rochii de seară cu cizme de motocilist. Acest fiu al unei familii de industriaşi, din Hamburg, a reuşit una din cele mai mari “lovituri” când a devenit director artistic al Casei Chanel în 1983. Lagerfeld a adus un aer proaspăt mărcii obosite, printr-o simbioză perfectă între stilul tradiţional al Chanel şi elementele care au marcat tendinţele. Poate creaţia lui cea mai reuşită este el însuşi. Cămaşa cu gulere înalte, mănuşile, inelele, l-au transformat într-o identitate ambulantă. Lui Karl nu-i plac nici retrospectivele, nici omagiile. “Nimeni nu-ţi dă credit pentru trecut!”, spune creatorul. Este un perfecţionist şi un minuţios, un 'workaholic'. În adolescenţă Lagerfeld a plecat la Paris. Aici câştigă în 1954 primul premiu. A fost director artistic la Balmain, Chloe, şi acum dictează tendinţele modei în lume. A creat propria colecţie sub numele “Lagerfeld Gallery”. Şi-a legat numele de fotografia de modă, a realizat decoraţiuni interioare, a lansat parfumuri şi cărţi de fotografie. Acest om petrece peste 20 de ore la birou şi consideră oribile vacanţele pe plajă. “Sunt atât de vanitos încât să cred că cea mai influentă colecţie a mea abia acum va veni!”