
In fata oricarui tablou de Renoir n-am avut niciodată cuvinte, pur si simplu… iti taie respiratia. Cum a facut? Nu vreau sa stiu, doar simt, ma bucur, e o minune…
blogul clarei
In fata oricarui tablou de Renoir n-am avut niciodată cuvinte, pur si simplu… iti taie respiratia. Cum a facut? Nu vreau sa stiu, doar simt, ma bucur, e o minune…
Metodele care folosesc rezele X, precum radiografiile conventionale, erau limitate pana acum.
In acest caz metoda a fost aplicată unui tablou ce apartine, acum, Muzeului Kröller-Müller (Olanda).
Van Gogh obişnuia să refolosească pânzele.
foto: El Mundo
De câţiva ani buni, de când suntem pe harta concertistică a multor artişti, România apare pentru ei cu capitala la Budapesta. Sâmbătă seară, un alt cântăreţ important (Lenny Kravitz) ne-a rugat: “Am nevoie de Ungaria pentru o revoluţie a iubirii!” S-a dus vraja. În acel moment îţi este insultată inteligenţa, patriotismul te îndeamnă la gânduri negre faţă de vecinii mult mai cunoscuţi, începe să-ţi pară rău că ai venit. Şi atunci începi să strigi la cel de pe scenă (aşa cum au făcut-o fanii de altfel). “Eşti în România, măi cântăreţule! Tu, care eşti cântăreţ!” Şi cât de mult mi-a plăcut cum a cântat! Păcat!
“Oh, îmi pare rău, aveţi dreptate! Hello, Romania! Ştiu unde sunt!” Păi dacă ştii… fă ceva în privinţa asta! Vii cu o zi înainte de concert, te instalezi la Intercontinental, ceri mâncare tradiţională românească, dar pe scenă spui “Bună seara, Ungaria!”
Marea diferenţă între artişti aici se vede: Mick Jagger, anul trecut, a învăţat să vorbească româneşte, şi încă foarte bine, alţii uită unde vin să cânte. Chiar dacă ţi-ai ales o meserie solicitantă, şi, chipurile, nu ştii pe unde te afli, fă-o cu profesionalism. Dacă tot te-ai apucat, fii ARTIST până la capăt.
continuarea in Cronica de azi